Weekend în Piatra Craiului (Trofeul Carpaţilor – Ediţia a VIII) – partea III

Duminică – 20 Septembrie 2009 – a doua zi a competitiei.  Noaptea friguroasă a trecut. Ies intr-un final din cort și surpriză: soarele era sus pe cer. În sfârșit o zi fara ploaie. Nu pot să mă abtin și să nu mă gândesc pentru câteva secunde: “oare nu putea fi așa și ieri?” … se pare ca nu. Eh, asta e! Păcat că nu mai avem timp pentru un traseu pe creastă … o lăsăm pe data viitoare.

Urmează binecunoscuta metodă de revigorare cu apă caldă de izvor. Gata! Deja funcționez la capacitate maximă. Mă îndrept spre locul de unde se dă startul la proba de maraton (ultima probă a concursului). De data asta nu am participat. Pur și simplu nu aveam chef de un maraton de 5 km (3 km la fete), așa că m-am postat alături de Alex lângă linia de sosire să-i încurajăm pe Iuli și pe Oli.

După ce se încheie și această ultimă probă, mergem să dovedim mâncarea ce ne mai ramasese. Urmează să ne strangem cortul și celelalte acareturi. Între timp sunt afișate si rezultatele finale și începe festivitatea de premiere. Colegii de la FDC au reușit să adune destul de multe medalii la probele individuale și poziția secundă per total.

Sunt înmânate toate premiile, iar noi ne pregătim de plecare. Ne luăm rămas bun și pornim la drum. De data aceasta alegem traseul marcat cu linie albastră, mult mai lejer decât cel pe care am urcat. Odată ajunși la mașină inghesuim bagajele in portbagaj și ne facem planul unde să ne oprim sa servim o gustare caldă. Îmi schimb repede bocancii cu o pereche de pantofi sport (mi se pare un chin sa conduci cu bocanci) și trag pe mine in grabă o pereche de pantaloni scurti. Acum sunt gata să mă urc la volan. Pornim încet pe drumul șerpuit printre pereții de calcar de la care nu ne putem dezlipi ochii. Mai facem câteva mici pauze să poată și Alex să caute și să fotografieze o zonă în care să se intoarcă la cățărat.

Înainte să ieșim pe DN73 ne oprim la o pensiune unde luăm prânzul alături de câțiva albatroși de Galați și Jenică de la Verde, tot de Galați . Cum era destul de cald am ales să stăm afară, la terasă. Servirea și prețurile au fost ok. Am plecat de acolo cu o impresie bună mai ales că există posibilitatea să joci și tenis de câmp sau să te plimbi prin împrejurimi cu bicicleta. Din câte am înteles de la ospătari acestea ar fi gratuite pentru persoanele cazate acolo. Pentru cei interesați puteți găsi mai multe detalii pe pagina lor de internet:  Pensiunea Casa Europan.

Tot aici era cât pe ce să-l pierdem pe Diesel care tot alerga pe terasă. Niste turiști cazati la pensiune, crezând ca e rătăcit, vroiau sa îl ia cu ei. Și acum sa vedem cine-i Diesel …

Îi simpatic, nu?

PS: nu-i al meu.