Taximetrist = cenzurat

Cuvântul taximetrist poate fi asociat cu fel de fel de cuvinte de bine, care de care mai pompoase. Nu are rost să le enumăr aici că aș pierde ore bune doar pentru un rezumat. Am să amintesc doar câteva aspecte legate de această specie, cum ar fi modul haotic în care coduc unele dintre specimene și faptul că marea lor majoritate nici măcar nu știu să semnalizeze. Asta din urmă se pare că a prins bine și la publicul larg, că sunt tot mai mulți ăia care consideră maneta de semnalizare doar un ornament pus acolo langă volan să pastreze simetria cu maneta de la ștergătoare.

Dar nesimțirea unora nu se oprește aici. Nu poți să traversezi strada că se găseste mai mereu un momârlan cu taxiul să-și aștepte clienții fix pe trecerea de pietoni. Dacă e o zonă cu mulți potențiali clienți (în special pe lângă diverse centre comerciale) și strada are bretea la dreapta cu cedează trecerea, normal că nu o poți folosi că dai de aceeași cenzurați. Acum că s-a deschis AFI Palace Cotroceni și vii seara pe Vasile Milea cu intenția de a face dreapta pe Bd. Timișoara trebuie să treci prin centrul intersectiei că aceeași minunați ocupă intreaga bretea plus încă o banda de pe bulevard.

Zici ca ei sunt buricul pământului … nu-i mai suport. În plus mă bucur că milițienii stau ascunși în boscheți să mai prindă câte un mușteriu ce vorbește la telefon, da’ pe ăștia se fac că nu-i văd (multă sănătate și lor!).

Spam electoral

În jurul pranzului când m-am întors în oraș mai mai să nu am unde să-mi parchez conserva. Agitație mare în zona unde-mi fac veacu. Motivul, unul destul de simplu: e zi de alegeri și colac peste pupăză locuiesc lângă o școala, care se află pe lista secțiilor de votare. Să fi văzut azi puhoi de lume ieșită să-si exercite dreptu’ la vot. Toți îmbrăcați la țol festiv, proaspăt scos de la naftalină (bine că mai există astfel de evenimente pentru unii că le mâncau moliile bunătate de blană).

Dar nu despre asta vroiam să scriu, ci despre faptul că mai nou “marea bătălie” s-a mutat in online. După ce au umplut toți copacii, stâlpii și toate gardurile cu postere au zis să mai facă ceva economie la hârtie și să se mute în www să-și încerce norocul și cu ceva spam-uri. Așa se face că în seara asta primesc urmatorul mesaj:

From: Adina Petrescu <adinapetrescu1@gmail.com>

Exit-poll la nivel national: T. Basescu 30%, M. Geoana 26%, C. Antonescu 25%. In Bucuresti, Antonescu e pe primul loc! Vino la vot! Ajuta-ma si ajuta-l pe Crin sa treaca de Geoana in turul 1, ca sa trecem cu totii de Basescu in turul 2.

Trimite mai departe acest mesaj!

Ne-am dat dracu dom’le! Da’ nu-i cam tardiv? Și ce ne facem dacă am votat deja sau nu vreau să-l votez pe Crin?!

Stupize, stupize … la uzină

Nu știu cum se face, dar săptămâna asta surprizele s-au ținut lanț. Pe la începutul săptămânii am avut onoarea să fim vizitați de ambasadorul SUA în România. Hai să zicem că asta ar fi o vizită care și-ar fi avut oarecum rostul având în vedere că lucrez la o multinațională americană și nu la o fabrică de scobitori.

Asta a fost doar începutul pentru că astăzi am avut parte de o surpriză și mai mare. Ne-a vizitat mult prea măritul și stimabilul domn Băsexu … da, chiar el. Au venit chiar și câțiva băieți de la securitate să verifice dacă sunt bombe în clădire și să vadă dacă nu cumva avem snaipări (condiția principală e s n-ai păr) ascunși după colțuri. Eu se pare că am o moacă așa mai de mafiot, da’ spre norocul meu am păr… așa că am scăpat cu bine până la urmă.

Apoi s-a făcut un tur prin clădire și bineînteles ceva poze. Zici că suntem pe vremea lu’ nea Nicu, când acesta din urmă venea în vizită la uzină să vadă cum se stă cu producția. Mai lipsea să ne îmbrăcăm toți în portocaliu și să fluturăm eșarfe de aceeași culoare. Ne-am fi apropiat de comportamentul aplaudacilor din Timișoara din filmulețul de mai jos, față de care nutresc un mare respect (la fel de mare ca degetul mijlociu).

Zice-se că Băse ar fi băiat de gașcă. Sincer mi se fâlfâie. Sunt mulți oameni de treabă în viața particulară, însă asta nu încălzește pe nimeni în cazul de față. Pe mine ca și cetățean mă interesează ca cei aleși să-si respecte promisiunile și să conducă țara în interesul nostru. Să aibă coloană vertebrală și ceva prestanță, nu să înjure ca la ușa cortului sau să se dea-n spectacol cu nasu roșu. (mă întreb dacă ilustrul conducător suferă că nu s-au terminat încă lucrările la Golden Șliț?!)

Acum legat de vizită, cică nu ar fi fost una cu scop electoral (la fel îi și cu afișele alea cu referendumul nu?). Cui îi pasă? Oricum nu a reușit să mă impresioneze cu ceva, ci mai degrabă să-mi provoace greață (m-a umplut de respect ™). Sunt curios câți din ăia de l-au votat acum 5 ani mai pun botu și anul ăsta?!

Și de încheiere o dedicație:

Sictir electoral

Anul ăsta m-am decis să merg și eu la vot. Până acum am refuzat invocând binecunoscutul: “n-am pe cine”. Nouă românilor ne place să ne văităm, și ce ne mai pricepem la asta, însă nu facem nimic să schimbăm ceva. Cei tineri nu mai vor să audă de alegeri și de promisiunile elctorale care oricum nu vor fi nerespectate. Nici nu trebuie să ne mire acest lucru având în vedere că pentru noi, generația tânără, nu s-a făcut nimic efectiv în ultimii ani. Chiar putem spune că nu s-a făcut mai nimic pentru popor, nu cred că se va supără cineva.

Poate sunt unii care încă mai cred în programe gen Prima Țeapă, pardon Prima Casă, însă eu unul m-am săturat de praful aruncat în ochi și așa-zisele intenții bune pentru națiune. Acum ni se impută nouă, generației mai tinere, că nu mergem să votăm și că marea majoritate a votanților sunt de vârsta a 3-a și că vezi domne’ de aia nu se face nimic pentru noi. Că ai noștrii conducători fac și vor face ceva doar în interesul acelei categorii care-i votează. Nimic mai fals. Ei nu fac nimic în interesul cetățeanului, ci doar în interesul lor și al celor apropiați lor. Românul de rând se mulțumește cu o sticlă de ulei și un kilogram de zahăr și uită că în urmă cu doar câțiva ani aceeasi dinozauri comuniști promiteau marea cu sarea și subit au uitat toate promisiunile făcute-n campanie atunci când au ajuns acolo sus ( “dă-i românului pâine și circ” sau mai bine niște mici și-un pahar de bere).

M-am săturat să fim conduși de oameni care nu sunt în stare să lege doua cuvinte, de hoți, bețivi și dinozauri ceaușiști. M-am săturat să platesc zeci de mii de lei taxe din care sunt ținuți în brațe zeci de bugetari angajati pe baza relațiilor de rudenie. M-am săturat să platesc zecii de mii de lei anual către CNAS și atunci când mă duc într-un spital să constat că stă să se dărâme, că nu-s medicamente și aparatură, că nu găsești hartie igienică și săpun în grupurile sanitare, că trebuie să dai șpagă să fii bagat în seamă că altfel mori pe hol. Și eu am zis de multe ori că nu mă vad dând șpagă prin spital, asta se aplică până ajungi acolo cu persoane apropiate. Atunci bagi mâna-n buzunar că nu-ti permiți să-i vezi pe cei dragi suferind din cauza unui sistem corupt. M-am săturat ca nu avem străzi, parcări, locuințe … și lista poate continua.

Peste tot în lume se fură, însă se mai face cate ceva și pentru găozarii care platesc taxe. Trebuie să se întâmple ceva în țara asta, chiar dacă nu o să se modifice nimic acum, asta nu înseamnă ca lupta-i pierdută. Haideți fraților, chiar dacă invalidăm votul – din lipsa opțiunilor – să le arătăm că nu suntem o cantitate neglijabilă!

Dacă eram un pic mai prost eram fericit ©Paraziții

Weekend cu peripeții

Weekend-ul trecut a fost unul destul de agitat și presărat cu peripeții. Sâmbătă dimineață am facut revizia conservei din dotare. Nimic special (ulei și filtre) în afara filtrului de motorina care a fost ceva mai greu de “identificat”. La revizia precedentă baieții de la service aveau pregătit un filtru de motorina ce nu s-a potrivit și nu am putut aștepta până primeau altul. De ce nu s-a potrivit?! Simplu pentru că cei de la reno au ales să monteze pe bicorp-ul meu, generație 2.1 – an 2005, un motor (K9K 724) ce avea să fie montat din 2006 pe modele 2.2. Cum eram deja pățit și vroiam neaparat să înlocuiesc filtrul am ales să aflu singur codul de indetificare (8200697875) și să mi-l comand alături de celelate piese, urmâd să mă duc la un service doar să le montez.

Am ajuns de dimineață la service și mecanicul vroia să vadă piesele pe care le-am cumparat ziua precedentă. Cand ajunge la filtru îi dispare zâmbetul de pe buze și-mi spune că nu se potrivește pe masina mea. Eu încerc să îl conving că ăsta-i filtrul potrivit, însă până nu a ridicat capota nu a vrut să îmi dea dreptate. După ce ne-am lămurit că toate piesele sunt în regulă mecanicul a început să le înlocuiască. Toata treaba a durat puțin peste o oră, timp în care am mai schimbat opinii pe tema mașinii cu mecanicul.
Citeşte tot articolul