Cabana Piatra Mare, revedere după 3 ani

Vine iarna încet și nu se putea să treacă un sfârșit de săptămână fără să mai organizăm o mică escapadă dintre blocurile gri și ponosite din București. Și cum e mai frumos să îți petreci sfârșitul de săptămână decât la munte?! Am mai fost la cabana Piatra Mare, din masivul cu același nume, cu ceva timp în urmă (acum vreo 3 ani mai exact). Întâmplarea face ca luna în care am ajuns acolo să fie tot decembrie și la fel ca atunci nu era zăpadă decât pe creste.

Având în vedere ca este o cabană micuță și cum nu îmi place să plec la drum și să mă cazez pe undeva pe nepusa masă am sunat să fac o rezervare cu vreo 2 săptămâni înainte ca să nu am surprize. Eram în tratative cu mai mulți prieteni în ceea ce privește ieșirea, doar că într-un final am rămas doar 6 și 6 am și ajuns acolo în weekend.

Câteva zile am stat geană pe prognoza meteo … doar, doar or anunța ceva zăpadă, dar n-a fost să fie. Nici cu o săptămână în urmă nu am prins zăpadă în Poiană, unde am fost cu colegii de la scârbici, dar nu conta asta. Aerul tare de munte și liniștea din “pustietate” merită oricum, deși drumul până la cabană ar fi fost ceva mai plăcut printr-o mare albă, de zăpadă.

Spre fericirea mea și a Ioanei, săptămâna trecută a fost una cu puține zile lucrătoare (doar vreo 3), însă și așa părea că nu mai trece timpul mai repede. Ne plănuisem deja traseul și așteptam cu nerăbdare să se facă sâmbătă dimineață și s-o luăm din loc spre Brașov. Am parcurs destul de repede distanța dintre București și Timișul de jos și am reușit să facem doar o pauză de “tutun” + un mic detur la benzinăria din apropierea locului unde aveam să lăsăm mașinile (Dâmbul Morii) spre disperarea prietenilor fumători.
Citeşte tot articolul

Poze drumeție în masivul Ciucaș

Am promis în articolul precedent că voi reveni și cu ceva poze făcute în weekend. Ei bine, am reușit să mă țin de cuvânt și am publicat câteva din cadrele trase. Nu sunt opere de artă, iar eu sunt încă la început de drum în ceea ce privește fotografia digitală, dar vă puteți clăti puțin privirea cu ceva peisaje interesante. Pozele pot fi văzute aici pe blog sau direct pe Picasa.

Camera folosită a fost un Nikon D3100 cu obiectivul kit (18-55 VR) și modul de fotografiere a fost manual. Aveți sfaturi, sugestii sau simple comentarii în ceea ce privește calitatea și/sau “conținutul” pozelor? Dacă da, atunci folosiți cu încredere zona de comentarii de mai jos. Orice sfat e bine primit. Să curcă sângele …

Noua Cabană Ciucaș

Avem parte de un început de noiembrie extrem de călduros, așa că weekend-ul trecut am profitat de vremea bună și am decis să mai ieșim puțin din agitația bucureșteană. Cum mie imi place muntele este evident că îmi propusesem să fac puțină mișcare la înălțime și aer curat. Nu eram decis în privința locației și în plus doream să merg undeva unde nu am mai fost. După ce am sondat puțin lista de cabane m-am oprit la noua cabană Ciucaș. Este o cabană hotel nou construită și dată în folosință în urmă cu vreo 3 luni (nu are site încă, dar ceva poze cu interiorul puteți găsi aici).

Având acum o destinație posibilă în vizor m-am apucat să caut mai multe detalii și eventual impresii de la oamenii care au călcat pragul respectivei cabane. În urma unei simple căutări pe google am găsit câteva site-uri, printre care și cel menționat mai sus. Multe din comentariile munțomanilor erau negative, deși puțini din cei care scriseseră fuseseră cazați acolo. Mare parte a celor “supărați” pe noua cabană sunt nemulțumiți că în locul vechii cabane care era într-un stadiu avansat de degradare s-a construit un mastodont (o cabană hotel) și nu un cuibușor cu pliciuri. Un alt principal dezavantaj îl reprezentau prețurile piperate de cazare față de cel practicat la cabanele montane.

Din punctul meu de vedere nici una din cele două nemulțumiri nu mi se par fondate. Prima cade deoarece vechea cabană era o dărăpănatură și era dezafectată de ceva vreme . Cu alte cuvinte e mai bine să ai un adăpost, chiar dacă el nu corespunde “standardelor” tale, decât să nu ai nimic. În ceea ce privește prețurile chiar nu mi se par exagerate. O cameră dublă costă în weekend 110 RON pe noapte. Prețul poate părea pipera la început dacă te gândești că la multe cabane montane prețul se ridică în medie la 25-30 RON de persoană în camerele comune, dar dacă stai să faci un calcul simplu se poate observa că diferența nu e chiar așa de mare (110/2 = 55 RON de persoană). Totuși, pentru extra 25-30 RON te alegi cu o cameră confortabilă și condiții similare cu ceea ce îți oferă o pensiune (lenjerie curată, prosoape, duș). În cazul în care nu iți permiți să stai la cabană sau din principiu nu vrei să te cazezi acolo poți oricând să stai la cort în imediata vecinătate și ai la dispoziție un restaurant unde poți mânca o ciorbă/supă caldă și poți merge la o toaletă decentă.
Citeşte tot articolul

Weekend la cabana Mălăieşti

După mai multe încecări eşuate am reuşit să ajung anul acesta la Mălăieşti (site cabana Mălăiești Bucegi). Se pare că de această dată astrele ne-au surâs şi am avut parte de vreme bună, spre deosebire de ultima tentativă din iunie când ploua cu găleata. Drept urmare sâmbătă dimineaţa ne-am strâns cu mic cu mare toţi cei 9 temerari şi am pornit spre Râşnov.

De ce Râşnov? Pentru că am optat pentru traseul cel mai scurt: Rasnov, Glăjărie, Mălăiesti. Drumul din Râsnov pe Valea Ghimbavului pâna la Glajarie este peitruit şi poate fi parcurs cu maşina, în ciuda prafului şi a gropilor. Noi am parcat conservele pe Valea Glăjăriei la intrarea în parcul natural Bucegi, imediat ce am întâlnit semnul ce interzicea accesul cu autovehiculele. De aici am parcurs la pas pe drumul forestier până la barieră (o oportunitate bună să ne facem încălzirea pentru urcuş). Deşi este specificată o amendă destul de usturătoare la intrare în rezervaţie s-au găsit mai mulţi care au incercat să ajungă cât mai sus cu maşinile. Unii cred că ar fi vrut să urce până la cabană, dacă s-ar fi putut. Pe lângă aceştia am mai dat duminică şi de nelipsiţii grătargii, păcat că pe ăştia nu îi ia nimeni la rost.
Citeşte tot articolul

Poze concediu Iulie 2011 (sudul Italiei şi nordul României)

După mai bine de jumătate de lună de când m-am întors din concediu am reuşit să aleg câteva poye, din miile de cadre trase în concediu cu Nikon D3100 şi să le public pe Picasa/blog. Prima sarcină a fost să reduc numărul caderelor de pastrat din cele peste 3000, câte am tras în total în cele 2 saptămâni.

Deşi sunt la primul meu DSLR, 99.9% din timp am tras în modul manual. Aveam puţină experienţă în ceea ce priveşte fotografia digitală, căpătată pe când aveam ultrazoom-ul S5700 de la Fuji, însă nu suficientă. De acomodat, m-am acomodat destul de repede cu Nikon-ul, însă e clar că trebuie să mă documentez pentru a putea stoarce cât mai mult din ce poate.

În ceea ce priveşte achiziţia acetui dslr ţin să spun că nu regret nici o secundă alegerea făcută. Este clar peste orice ultrazoom sau bridge ce l-aş fi putut cumpăra cu aceeşi sumă de bani şi suficient pentru necesităţile mele comparand-ul cu D90/D5100.

Unele dintre poze le-am editat/stricat puţin şi acestea au trecut trecut în nume “MOD”, însă am păstrat şi originalele pentru comparaţie. Toate cadrele au fost trase cu obiectivul kit 18-55 VR, iar acum e timpul să lăsăm vorbăria şi să vedem şi ceva poze (fotografii atunci când o să stăpânesc ceva mai bine tehnicile de fotografiere):

• Concediu in Tocul Cismei –  Iul 2011 (link alternativ Picasa)
• Concediu Bucovina si Maramures – Iul 2011 (link alternativ Picasa)

PS: Criticile şi comentariile sunt binevenite, însă vă rog să ţineţi cont că sunt amator şi la început de drum, atât în ceea ce priveşte fotografia, cât şi procesarea digitală.